Noutăți:
VIDEO: Telemedicina sprijină pacienții de la sat -- "Pacienții din satele românești pot fi diagnosticați fără a mai fi nevoie să se deplaseze ..." -- 08 Iulie 2013

Cele mai citite

Abdominoplastia

Abdominoplastia are ca scop îndepărtarea excesului de piele şi grăsime de la nivelul regiunii

+ View

Scăderea transpiraţiei excesive cu toxina botulinică

Odată cu sosirea verii, caldura și lumina puternică a soarelui, determină declanșarea unor

+ View

Tratamente faciale cu botox

Toxina botulinică reprezintă una din cele mai spectaculoase achiziţii în domeniul medicinei

+ View

Transplantul de păr

Transplantul de păr constă în recoltarea, cu instrumentar microchirurgical, a unor fire de păr

+ View

Sforăitul este un zgomot emis în somn prin intrarea în vibraţie a pereţilor faringelui în cursul inspiraţiei. 

Poate fi continuu sau ciclic în timpul somnului şi este unul din elementele de bază ale sindromului de apnee de somn. Apneea reprezintă întreruperea fluxului aerian în căile respiratorii pentru cel puţin 10 secunde. Sindromul de apnee în somn (SAS) se defineşte prin existenţa unui indice apnee-hipopnee mai mare de 10 pe oră. Apneea este cel mai frecvent de natură obstructivă. Fenomenul cauzal e reprezentat de obstrucţia căilor respiratorii superioare, consecinţa dezechilibrului fiziologic între conformaţia anatomică, colapsul faringian, activitatea musculară dilatatoare a faringelui şi controlul central. Studiile epidemiologice (Statele Unite, Australia, Italia) arată o prevalenţă între 1 şi 3% pentru SAS şi de 9 - 27% în cazul sforăitului. Primul studiu epidemiologic de mare anvergură a pus în evidenţă 19% sforăitori în populaţie, dintre care 24% bărbaţi şi 14% femei cu o incidenţă mai mare între 41 şi 64 ani (60% bărbaţi şi 40% femei). Alte studii mai recente din America de Nord şi Europa publică rezultate similare: 30% dintre bărbaţii adulţi şi 15% dintre femeile studiate prezentau sforăit habitual. Se observă astfel o prevalenţă mai mare la sexul masculin; frecvenţa sforăitului creşte cu vârsta. Înainte de 60 ani predominanţa masculină este netă, prevalenţele tinzând să se egalizeze după aceasta vârstă. Alţi factori favorizanţi recunoscuţi sunt fumatul, status supraponderal, consumul de alcool şi de sedative.

Între 10 şi 15 % dintre sforăitori au mai mult de 5 episoade de apnee pe oră. Factorii de risc sunt exogeni şi endogeni. Exogeni (datoraţi unui mod particular de viaţă): obezitatea, fumatul, benzodiazepinele şi consumul de alcool. Endogeni: sexul, vârsta, antecedentele familiare, anomaliile de morfologie facială.

Frecvenţa SAS creşte cu vârsta, fiind maximă între 50 şi 70 ani. Predominanţa masculină este netă în literatura de specialitate; proporţia femeilor nu depăşeşte în general 10-15%. Obezitatea este foarte frecventă la pacienţii cu SAS, mai puţin la sforăitorii cronici. Mecanismul recunoscut la ora actuală prin care aceasta intervine este reprezentat de acumularea probabilă a ţesutului adipos în jurul faringelui cu strâmtarea lumenului acestuia. Consumul de alcool joacă de asemenea un rol în creşterea rezistenţei faringelui prin atenuarea activităţii muşchilor dilatatori ai faringelui.

Somnolenţa diurnă este prezentă la 80% din cazurile de SAS. Dacă somnolenţa e minoră se manifestă la începutul după-amiezii, dacă e majoră se manifestă încă de dimineaţa. Atenţia este constant afectată. Uneori observăm automatisme comportamentale ce corespund episoadelor de microsomn diurn, timp în care subiectul îşi efectuează activitatea zilnică monoton, fără a-şi aminti ulterior. Somnolenţa diurnă poate fi supraestimată datorată consumului de alcool, sedative sau datorită prezenţei surmenajului; poate fi însă şi subestimată prin nerecunoaşterea sa sau disimulare. Este prezentă constant în caz de SAS, se întâlneşte şi la marii sforăitori sau în caz de sindrom de rezistenţă. Este datorată mai degrabă fragmentării somnului. Alte semne şi simptome: tulburări de memorie şi de concentrare, iritabilitate, neglijenţă, disfuncţii sexuale, impotenţă şi scăderea libidoului, sindrom depresiv.

Sforăitul simplu beneficiază de tratament chirurgical – fie chirurgie nazală sau faringiană.

Chirurgia nazală. Este recunoscut faptul că obstrucţia nazală are o pondere importantă în obstruarea căilor aeriene în timpul somnului. Aceasta e de 2 ori mai frecventă la sforăitori decât în populaţia generală. Tratamentul medical trebuie încercat ca primă intenţie, excepţie făcând cazurile în care obstrucţia se acompaniază de o creştere importantă a rezistenţelor nazale şi nereversibilă după vasoconstrictoare. Utilizarea unui dilatator nazal extern sau intern se poate dovedi utilă în colapsul valvei nazale. Acestea pot scădea intensitatea sforăitului însă nu se indică în caz de SAS. Tratamentul chirurgical ce vizează o bună permeabilitate nazală cuprinde tehnicile cunoscute de septoplastie, chirurgia valvei nazale, mucotomie inferioară sau mijlocie, polipectomie, eventual etmoidectomie radicală.

Somnoplastia este tratamentul sforăitului prin radiofrecvenţă aplicată pe vălul palatin. Această tehnică a fost descrisă recent şi se utilizează deja cu succes în multe specialităţi chirurgicale. Principiu:se aplică o energie de radiofrecvenţă cu un electrod în formă de ac în spaţiul submucos al palatului moale şi a luetei (Figura 1). Astfel se produce o ablaţie tisulară termoindusă. Căldura nu e generată de către electrod ci de rezistenţa ţesuturilor din jurul electrodului. Acumularea de căldură periferică în ţesuturile moi din jurul electrodului depinde de diverşi factori. Utilizarea electrodului de radiofrecvenţă necesită un timp de contact lent prelungit în tratamentul sforăitului, pentru a putea elibera mai multă căldură periferică şi a obţine o explozie celulară. Acest tratament permite observarea unei retractări a palatului moale precum şi o diminuare substanţială a sforăitului. În absenţa leziunilor mucoasei, acest tratament este indolor. Procedeul se efectuează cu pacientul în scaun în anestezie locală cu spray şi cu infiltrarea submucoasei cu lidocaină şi un vasoconstrictor. Tratamentul cuprinde una sau mai multe şedinţe în funcţie de caracteristicile aparatului.

Rezultate. Studiile relevă în 50 % din cazuri dispariţia sforăitului, 30% ameliorare socială şi 20 % din cazuri ameliorare moderată sau uşoară. Se remarcă de asemenea o ameliorare semnificativă a somnolenţei diurne, a indexului de eficacitate a somnului. Autorii ce practică această tehnică recomandă să nu se realizeze somnoplastie în caz de SAS, de status supraponderal, de hipertrofie amigdaliană, de colaps hipofaringian manifest sau de anomalii osoase maxilomandibulare.

 



Alte știri

Autori

Dr. Nicoleta Statov

Medic Primar Stomatolog, DrD în Medicină ...

Prof. Dr. Nicolae Hâncu

Medic Primar specializat în diabet zaharat, ...

  • Prev
  • MedNews vă recomandă
Scroll to top