Noutăți:
VIDEO: Telemedicina sprijină pacienții de la sat -- "Pacienții din satele românești pot fi diagnosticați fără a mai fi nevoie să se deplaseze ..." -- 08 Iulie 2013

Cele mai citite

Abdominoplastia

Abdominoplastia are ca scop îndepărtarea excesului de piele şi grăsime de la nivelul regiunii

+ View

Scăderea transpiraţiei excesive cu toxina botulinică

Odată cu sosirea verii, caldura și lumina puternică a soarelui, determină declanșarea unor

+ View

Tratamente faciale cu botox

Toxina botulinică reprezintă una din cele mai spectaculoase achiziţii în domeniul medicinei

+ View

Transplantul de păr

Transplantul de păr constă în recoltarea, cu instrumentar microchirurgical, a unor fire de păr

+ View

Cancerul de col uterin reprezintă a doua cauză de deces a populaţiei feminine la nivel mondial (conform Organizației Mondiale a Sănătății - 2007), în România constituind prima cauză de mortalitate la pacientele cu vârsta cuprinsă între 15-44 ani. Înca din anii 60 s-a suspicionat asocierea dintre infecţia HPV (Hu-man Papillomavirus) şi diferite tipuri de tumori, dar numai în anii 70 s-a confirmat implicarea HPV în etiologia cancerul de col uterin.

Ce este Human Pappiloma-Virus (HPV)?

HPV este un virus ADN capabil să infecteze celulele epiteliale şi să inducă apariţia de tumori. Au fost identificate până acum peste 150 de tulpini, peste 40 cu tropism pentru zona ano-genitală unde pot determina: infecţie asimptomatică, condiloame acuminate, anomalii citologice, carcinoame invazive. HPV este astfel responsabil virtual de 100% din cancerele de col şi leziunile precanceroase de grad înalt (CIN3), 40-50% din cancerele vulvare şi vaginale, 50% din cancerele peniene şi 90% din cancerele anale.

În funcţie de asocierea lor cu cancerul cervical genotipurile HPV au fost clasificate în: risc oncogenic crescut - high risk (16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 73, 82), risc oncogenic probabil crescut (26, 53, 66), risc oncogenic scăzut - low risk (6, 11, 40, 42, 43, 44, 54, 61, 70, 72, 81, CP6108).

În afară de localizările genitale, HPV mai este incriminat şi în cancerele sferei ORL (cavitate bucală, faringe, laringe, amigdale) şi mai rar şi în alte localizări.

Tulpinile cu risc scăzut de malignitate (LR-HPV):

HPV 6 şi 11 sunt responsabile pentru 90% din condiloamele exofitice ale organelor genitale externe, vaginului şi colului şi pentru <15% din leziunile CIN1, într-o proporţie mică regăsindu-se în tumori maligne ale anusului, vulvei, penisului.

Tulpinile  cu risc Crescut de malignitate (HR-HPV):

Cele mai frecvente tulpini oncogene sunt: 16 (50-60%), 18 (10-12%), 45, 31, 33, 52, 58, 35. De asemenea, HPV 16 este cea mai frecventă tulpina identificată în leziunile CIN3, acestea având tendinţa să apară la femei de varstă mai tânără decât cele determinate de alte tulpini. 

Care este istoria naturală a infecției HPV?

Transmiterea HPV se face predominant pe cale sexuală prin contactul celulelor epiteliale infectate descuamate de la nivelul tegumentului regiunii ano-genitale sau colului, cu stratul bazal al epiteliului, expus prin microtraumatisme sau din zone preexistente fragile (joncţiunea scuamo - cilindrică). 

Ciclul de viaţă. După infectare, HPV poate să rămână în stare latentă la nivel celular sau poate începe să se replice independent de ADN-ul celulei gazdă. Perioada de incubaţie este incertă, variind larg de la 3 luni la 10 ani. Cele mai multe infecţii sunt tranzitorii fiind eliminate de sistemul imun, 91% devenind nedetecabile la 2 ani şi neprezintând risc de malignizare. Persistenţa infecţiei peste 6-18 luni, cu integrarea ADN-ului viral în genomul celulei va determina apariţiei leziunilor CIN3 şi a cancerului invaziv. 

Progresia leziunilor

Riscul de CIN3 asociat infecţiilor persistente e maxim la grupul de vârstă 25-35 ani şi scade ulterior. Dintre leziunile CIN1 10% vor progresa spre CIN3 şi doar 1% spre cancer, în timp ce dintre cele CIN3 >12% se vor maligniza. CIN3 se dezvoltă lent dar datorită cunoştinţelor limitate privind tranziţia spre leziune invazivă, se impune tratarea promptă în momentul detecţiei.

Cum poate fi detectat HPV?

Metodele utilizate includ: PCR (polymerase chain reaction) (de elecţie, foarte sensibilă), imunohistochimia, hibridizarea în situ, secventarea.

Când utilizăm testarea HPV în practica clinică?

Testarea HPV poate fi folosită fie ca metodă de screening, individuală sau concomitentă cu citologia cervicală (1 determinare/ 3 ani), fie ca metodă adiţională de urmărire a pacientelor cu citologie ASC-US, a pacientelor tratate pentru leziuni cervicale sau a celor cu rezultate discordante. Testarea HPV nu ar trebui utilizată ca metodă de sceening la pacientele <30 ani.

Cum putem preveni infecția HPV?

Având în vedere că riscul de infecţie creşte cu: numărul de parteneri sexuali, vârsta tânără de debut a vieţii sexuale, istoricul de BTS este evident că un control al comportamenului sexual  se va asocia cu scăderea acestui risc. În plus, menţinerea unui status de imunocompetenţă va contribui la eliminarea tulpinilor infectante şi se va opune persistenţei infecţiei, etapa obligatorie în dezvoltarea unui leziuni invazive. 

În plus, sunt disponibile 2 vaccinuri: tetravalent (SILGARD) (tulpini 6, 11, 16, 18) şi bivalent (CERVARIX) ( tulpini 16, 18). Acestea ar trebui administrate înaintea debutului vieţii sexuale la grupa de vârstă 9-26 ani (O.M.S. recomandă 9-13 ani). Datele privind eficienţa acestuia la pacientele cu vârste de până la 26 de ani dar active sexual, sunt contradictorii, astfel că şi recomandările privind vaccinarea acestora diferă. Indiferent de tipul de vaccin se vor administra 3 doze (GARDASIL 0 - 2 - 6 luni; CERVARIX 0 - 1 - 6 luni).

 



Alte știri

Autori

Dr. Nicoleta Statov

Medic Primar Stomatolog, DrD în Medicină ...

Prof. Dr. Nicolae Hâncu

Medic Primar specializat în diabet zaharat, ...

  • Prev
  • MedNews vă recomandă
Scroll to top