Noutăți:
VIDEO: Telemedicina sprijină pacienții de la sat -- "Pacienții din satele românești pot fi diagnosticați fără a mai fi nevoie să se deplaseze ..." -- 08 Iulie 2013

Cele mai citite

Abdominoplastia

Abdominoplastia are ca scop îndepărtarea excesului de piele şi grăsime de la nivelul regiunii

+ View

Scăderea transpiraţiei excesive cu toxina botulinică

Odată cu sosirea verii, caldura și lumina puternică a soarelui, determină declanșarea unor

+ View

Tratamente faciale cu botox

Toxina botulinică reprezintă una din cele mai spectaculoase achiziţii în domeniul medicinei

+ View

Transplantul de păr

Transplantul de păr constă în recoltarea, cu instrumentar microchirurgical, a unor fire de păr

+ View

În acest început de martie ne-am propus să discutǎm despre un subiect de mare interes care sǎ opreascǎ negreşit privirile cititorilor/cititoarelor pe aceastǎ primǎ paginǎ încǎ de la prima rǎsfoire a revistei. 

Subiectul a fost ales nu doar pentru cǎ este o problemǎ actualǎ, ci mai ales pentru cǎ este o problemǎ cu care se confruntǎ un numǎr impresionant de femei aflate la vârsta reproductivǎ, chiar fǎrǎ sǎ ştie acest lucru. Aproape o femeie din zece cu vârste între 15 şi 45 de ani este afectatǎ de sindromul ovarelor polichistice (SOP). 

Trebuie precizat că noţiunea de sindrom nu este sinonimǎ cu cea de boalǎ.
Atunci când vorbim despre un sindrom ne referim la un complex de simptome şi semne asociate care sunt caracteristice unei stǎri patologice. Cu alte cuvinte, este vorba despre o încadrare largǎ a unui tablou clinic, un diagnostic de etapǎ pe parcursul unui examen care se vrea a fi unul complet.
 
Boala, pe de altǎ parte, reprezintǎ o modificare (organicǎ sau funcţionalǎ) a echilibrului normal al organismului care poate asocia mai multe sindroame. Astfel, boala ca şi diagnostic, reprezintǎ, într-o simplificare poate puţin exageratǎ, rezultatul final al unui examen complet (clinic şi paraclinic). Sindromul defineşte o încadrare mai generalǎ a unei afecţiuni, pe când boala reprezintǎ o noţiune cuprinzǎtoare, exactǎ a unei patologii.
 
De ce sindrom şi nu boalǎ a ovarelor polichistice ? Pentru cǎ atunci când vorbim despre sindromul ovarelor polichistice ne referim la o tulburare complexǎ şi heterogenǎ, cu etiologie incertǎ şi cu un tablou clinic de multe ori modest, cu opţiuni terapeutice limitate şi cu evoluţie incertǎ. Avem în faţǎ, cu alte cuvinte, multe semne de întrebare, iar rǎspunsurile pot fi, destul de neprietenoase.
 
Ce este sindromul ovarelor polichistice? Un răspuns simplu: o tulburare endocrinǎ. Sau, altfel spus, o endocrinopatie a femeii aflatǎ la vârstǎ reproductivǎ. Existǎ şi o definiţie universal acceptatǎ (criteriile Rotterdam 2003): asocierea a cel puţin douǎ din urmǎtoarele trei:
·       tulburǎri ale ovulaţiei,
·       un exces al hormonilor androgeni,
·       ovare polichistice.
 
Conform definiţiei amintite se poate stabili un diagnostic de sindrom ovarian polichistic în lipsa ovarelor polichistice. Pe langa tulburarile amintite, se pot asocia şi
·       tulburǎri ale metabolismului glucidic (de la alterarea toleranţei la glucozǎ pânǎ la diabet)
·       tulburǎri ale metabolismului lipidic (creşteri ale colesterolului peste valorile normale) sau obezitate
Cauzele acestei tulburǎri sunt încǎ incerte, iar mecanismele patogenetice doar parţial explicate.
 
În ce constǎ aceastǎ tulburare endocrinǎ? Explicaţiile sunt legate în primul rând de primele douǎ elemente ale diagnosticului:
·       creşterea excesivǎ a hormonilor androgeni
·       tulburǎri ale ovulaţiei.
 
Creşterea hormonilor androgeni la pacientele cu diagnostic de SOP, atunci când apare, poate sǎ nu se manifeste într-o primǎ etapǎ prin nimic deosebit. Odatǎ cu trecerea timpului însǎ, aceşti hormoni esenţiali celor de sex masculin vor determina la paciente tulburǎri ale ovulaţiilor şi, în cele din urmǎ, apariţia hirsutismului, care reprezintǎ o creştere excesivǎ a firelor groase de pǎr (închise la culoare) în zone unde la femei acesta este minim sau absent. Este unul din motivele cele mai întemeiate pentru care aceste paciente se adreseazǎ medicului.
 
Tulburǎrile ovulatorii apar într-o mare parte a cazurilor putând evolua pânǎ la cicluri anovulatorii care pot determina tulburǎri menstruale, cu cicluri neregulate sau chiar dispariţia sângerǎrilor în cazuri extreme (amenoree). Aceste cicluri anovulatorii pot determina în timp apariţia unor chiste multiple la nivelul celor douǎ ovare, adicǎ ovarele polichistice care definesc dealtfel afecţiunea. Se înţelege însǎ cǎ tulburǎrile hormonale şi ciclurile lipsite de ovulaţie consecutive acestor tulburǎri apar de cele mai multe ori cu multǎ vreme înainte de dezvoltarea efectivǎ a unor ovare polichistice. Din acest motiv, astǎzi, atenţia nu mai este centratǎ pe prezenţa sau absenţa unui ovar polichistic per se, ci pe aceste tulburari care, dupǎ o evoluţie îndelungatǎ, pot, eventual, determina transformarea polichisticǎ a ovarului. Infertilitatea de cauzǎ anovulatorie este o problemǎ foarte frecventǎ a acestor paciente şi, o parte importantǎ a bolnavelor afectate de SOP se adreseazǎ medicului pentru imposibilitatea de a procrea.  
 
De asemenea, tulburǎrile glicemice şi ale metabolismului lipidic influenţeazǎ şi ele cursul normal al ovulaţiilor. Se creioneazǎ astfel mai multe cercuri vicioase care se autoîntreţin, fiind dificil de stabilit care apare prima datǎ. Se înţelege acum de ce tratamentul trebuie adaptat fiecǎrei paciente în parte. Bolnavelor a cǎror problemǎ principalǎ o reprezintǎ creşterea excesivǎ a firelor de pǎr li se recomandǎ tratamente care scad valorile hormonilor androgeni completate cu tratamente locale (creme precum Vaniq) şi cosmetice.
 
Pacientelor cu tulburǎri ale ciclurilor menstruale li se va prescrie un tratament anticoncepţional, de primǎ intenţie cu preparate care pe lângǎ normalizarea menstruaţiilor vor produce şi scǎderea androgenilor (drospirenonǎ).
Pacientele care nu reuşesc sǎ obţinǎ o sarcinǎ datoritǎ acestei afecţiuni vor fi sfǎtuite sǎ recurgǎ la tratamente care vor restabili ovulaţiile, în anumite cazuri fiind necesarǎ chiar o intervenţie chirurgicalǎ care sǎ faciliteze reapariţia acestora (drilling ovarian). Dacǎ sarcina nu se obţine dupǎ aceste încercǎri, pacienta trebuie îndrumatǎ înspre un serviciu specializat în tehnici de reproducere asistatǎ deoarece chiar şi o stimulare ovarianǎ simpla a acestor bolnave poate avea complicaţii extreme (precum sindromul de hiperstimulare ovarianǎ cu potenţial letal).
 
De asemenea, tratamentul corect al toleranţei alterate la glucozǎ sau al diabetului atunci când acestea se asociazǎ pot restabili ovulaţiile normale, crescând astfel şi şansele de a obţine o sarcinǎ. Obezitatea apare la mai bine de jumǎtate din pacientele cu SOP. Scǎderea în greutate a acestor paciente are efecte spectaculare, cu restabilirea menstruaţiilor şi creşterea substanţialǎ a ratei sarcinilor. Acesta este motivul pentru care o pacientǎ diagnosticatǎ cu SOP şi care asociazǎ suprapondere sau obezitate trebuie cât mai curând şi negreşit sǎ se adreseze medicului dietetician.
 
In concluzie, în majoritatea cazurilor, tratamentul acestei tulburǎri endocrine, diagnosticatǎ de cele mai multe ori de ginecolog, trebuie sǎ înceapǎ cu specialistul în nutriţie. Dacǎ aţi înteles majoritatea aspectelor expuse pânǎ acum înseamnǎ cǎ aveţi şi mai multe întrebǎri decât la început. Sunteţi, paradoxal, pe calea cea bunǎ ! Rǎspunsurile nu le avem nici noi toate ! Încǎ ! Rǎspunsul la întrebarea iniţialǎ, de ce despre SOP în luna martie pare mai mult decât evident acum, cred, pentru cǎ avem cel puţin un subiect de discuţie pe care nu-l vom epuiza o întreagǎ primǎvară.

 



Alte știri

Autori

Dr. Nicoleta Statov

Medic Primar Stomatolog, DrD în Medicină ...

Prof. Dr. Nicolae Hâncu

Medic Primar specializat în diabet zaharat, ...

  • Prev
  • MedNews vă recomandă
Scroll to top